ORICUM

Despre deciziile pe care le luăm înainte să existe garanții.

O VOCE DIN VOLUMUL 3

I-a fost frică de tratament. Dar mai mult i-a fost teamă de ce s-ar întâmpla cu fiii ei dacă ea nu ar mai fi.

Oana-Maria Amarinei știa ce efecte putea avea tratamentul cu citostatice asupra corpului ei. Într-un moment de conștientizare, și-a spus: „Dacă Dumnezeu m-a adus până aici, înseamnă că are un plan cu mine.” A ales să continue tratamentul, ajutându-și în paralel corpul prin terapii complementare.

Din acest drum — un diagnostic de cancer, un divorț și decizia de a o lua de la capăt într-o altă țară — s-a născut dorința de a împărtăși experiențele ei. Nu ca rețete, ci ca o reflecție, o reîntoarcere la sine.

Îl primești gratuit, în format PDF, pe email.
CE A ÎNVĂȚAT DESPRE VIAȚĂ Ca femeie, ca mamă, ca profesionist, ca om. A învățat să trăiască fără toate răspunsurile, să-și asculte propria voce și să caute soluții chiar și în sistemele în care primul răspuns este adesea „nu se poate”.
O ALEGERE: VIAȚA A trecut prin momente care i-au pus la încercare frica, credința și puterea de a merge mai departe. A ales să fie prezentă în propria viață, să o trăiască în întregime și să nu lase frica să-i dicteze alegerile.
O CARTE ȘI UN PARCURS DE 21 DE ZILE Dincolo de frică... Am fost eu și workbookul care o însoțește duc mai departe această experiență, transformând-o într-un spațiu structurat de reflecție și întoarcere către sine.

La Oana-Maria ne-a impresionat aceeași calitate în două lumi foarte diferite: refuzul de a se opri la primul răspuns. În spital, acest lucru a însemnat să verifice singură o oportunitate de finanțare pe care ceilalți o considerau imposibilă. În lucrul cu oamenii, înseamnă să nu accepte sloganurile drept explicații și să caute contextul din spatele fricii, al blocajului sau al unei alegeri.

Nu își construiește autoritatea promițând că poate schimba viața altcuiva. Spune limpede că transformarea nu poate fi făcută în locul omului și că simpla conștientizare nu produce automat schimbare. Rolul pe care și-l asumă este să creeze cadrul, să pună întrebarea potrivită și să ofere o perspectivă din care următorul pas devine vizibil.

Poate că aceasta este legătura dintre profesionistul care a dus un proiect până la aprobare și autoarea de astăzi: convingerea că există o soluție merită urmată de cercetare, răbdare și acțiune, nu doar de speranță.

Echipa ORICUM™
Din procesul de selecție al Volumului 3
Coperta ORICUM
„Trecutul nu este o închisoare. Este o bibliotecă.” Oana-Maria Amarinei